- urmare din pagina 12 -

ABDELLOUAHAB ERRAMI (Maroc)

Poet, romancier, traducător, Abdellouahab Errami s-a născut în anul 1960, în El Jadida, Maroc. Şi-a luat doctoratul în anul 1989 la Universitatea Paris II (Sorbona). Este profesor la Institutul Superior de Informaţie şi Comunicare din Rabat. Scrie deopotrivă în arabă şi franceză. Bibliografie: Un an între două trenuri (roman), Funcţionarul (roman), Cântece de rugă pentru floarea de rodiu (poeme) etc.

L’odyssée de la nudité

Nu
Comme le liseron aux balcons de l’automne
Comme le pain des pauvres
Comme leurs bougies
Leur orgueil blessé
Comme un palmier saglotant sous le souffle du vent, des
blessures la-bas jetées
Comme se défait de son habit le printemps
Et se cache derriere les entrelacs d’amaryllis
Comme la poitrine d’une amante quand les étoiles brillent
de toutes leurs étincelles
Et que les questions la poussent aux questions
Et qu’elle aspire le temps
Et que courent dans sa poitrine collines, montagnes
et souvenirs
Amante que les visions dévorent et qui d’une vision a
l’autre accourt.

Je suis nu
Comme se dévetissent derriere leurs masques les belles
du carnaval
Comme Rio De Juanero dans une nuit d’amour
Comme danserait la pluie sur le trottoir froid dans un
acces de sanglots
Et tomberait sous les pieds une fleur rouge.

Je suis nu
Comme la blancheur de neige fendrait les habits quand
une belle fait don de sa robe
Et saute au balcon des levres et du coeur
Comme les crépuscules provenant des graciles corps
de Grenade
Portant le soir le sang-melé d’insomnies et boissons
Comme des yeux andalous follement amoureux
Comme le hennissement de la passion, la coquetterie
des fleurs et les pérégrinations…
Comme les crépuscules qui me renvoient a mes infinies
interrogations...
Aux nuits d’Ibn Abbad
Comme le vent taquinant le pas des jolies femmes
de Bagdad.

Odiseea goliciunii

Gol
Precum volbura la balcoanele toamnei
Ca pâinea săracilor
Ca lumânările lor
Ca orgoliul lor rănit
Ca un palmier plângând în hohote sub suflarea vântului,
răni azvârlite pe jos
Cum se desface de haina ei primăvara
şi se ascunde în spatele împletiturilor de amaryllis
Ca pieptul unei amante când stelele strălucesc cu toate
scânteile
şi când întrebările o împing la întrebări
şi când ea respiră timpul
şi când dealuri, munţi şi amintiri aleargă în pieptul ei
Amantă pe care închipuirile o devoră şi care aleargă de la
o închipuire la alta.

Sunt gol
Aşa cum frumoasele carnavalului se dezbracă
în spatele măştilor
Precum Rio de Janeiro într-o noapte de amor
Ca şi cum ploaia ar dansa pe trotuarul rece într-un acces
de plâns în hohote
şi-ar cădea sub picioarele unei flori roşii.

Sunt gol
Precum albeaţa zăpezii ar despica veşmintele când
o frumoasă îţi dăruieşte rochia
şi sare balconul buzelor şi al inimii
Precum amurgurile ce se trag din trupurile fragile
ale Granadei
Purtând seara sângele amestecat de insomnii şi licori
Precum ochii andaluzieni îndrăgostiţi nebuneşte
Precum nechezatul pasiunii, cochetăria florilor şi
a peregrinărilor
Precum amurgurile care mă trimit la întrebările
mele nesfârşite...
La nopţile lui Ibn Abbad
Precum vântul ce tachinează pasul plăcutelor femei
din Bagdad.

MARIA ANTONIETA FLORES
(Republica Venezuela)

Poetă, eseistă, profesoară, Maria Antonieta Flores s-a născut în anul 1960 la Caracas. Masterat în literatura latino-americană; profesoară de limbaj şi comunicare la Institutul Universitar de tehnologie din zona Capitalei (IUT-RC) din 1987. Poeziile, eseurile şi cronicile sale literare au apărut în marile reviste şi ziare din ţară şi străinătate, precum şi în diverse pagini electronice. Opera sa poetică a fost recompensată cu o mulţime de premii naţionale şi internaţionale. Selecţii din lirica sa au apărut în peste 15 ţări. A participat la cele mai importante festivaluri poetice din America de Sud, printre care şi la Festivalul Internaţional de Poezie de la Medellin (Columbia).
Bibliografie: El seńor de la muralla (poezii, 1991); Canto de Caceria (poezii, 1995); Presente que no en ausencias (poezii, 1995); Sophia y Mythos de la pasión (eseuri, 1997), Agar (poezii, 1996); Criba de abril (poezii, 1998); Los tabajos interminalles (poezii, 1998); Indigo (poezii, 2001).

mańana de noviembre
(inedito)

a ezequiel moreno le estoy pidiendo en este día horrible
en esta capilla de esclavos encuentro una imagen
de San Rafael
rota la vara de peregrino
la piedad se la ha rodeado de tristes flores de plástico
de antiguo polvo hoy, ayer de blanco
su mirada desviada
perdida
en la mano izquierda
el pez
el traje, verde
le prendo una vela y ruego a mi alma
la hecha ańicos
que no sabe cómo lleva a este cuerpo
y lo obliga a cumplir

prendo la vela y toco su pie derecho

- dame fuerzas para fingir
imploro

ducha en actos de la piedad popular
espero que caiga la esperma
coloco la vela junto a las otras

- Rafael, digo
no más
en mi alma hay una culebra irredenta

el ángel de la pasión tiene los dedos quebrados.
(Capilla de la Santisima Trinidad, Caracas, 2000)

Dimineaţă de noiembrie
(inedită)

Mă adresez lui Ezequiel Moreno în această oribilă zi
În capela aceasta de sclavi dau de imaginea Sfântului Rafael
Cu frântul lui toiag de pribeag
Smerenia l-a împresurat cu flori triste de plastic
Azi cu colb vechi, ieri cu praf alb
Rătăcită privire
Pierdută
În mâna sa stângă
El ţine peştele
Veşmântul i-e verde
Aprind o lumânare şi mă rog pentru sufletul meu
Cel sfâşiat în bucăţi
Care nu ştie cum îţi duce-acest trup
şi îl obligă să se supună

Aprind lumânarea şi-i ating piciorul drept

- Dă-mi putere să mă prefac
Îl implor

Cu iscusinţa-mi în gesturi de evlavie publică
Aştept ceara să se topească
şi aşez lumânarea lângă celelalte

- Rafael, zic eu
Degeaba

În sufletul meu e un şarpe ce nu se poate mântui
Îngerul împătimirii are degetele frânte.
(Capela Preasfintei Trinităţi, Caracas, 2000)

- continuare în pagina 14 -