OKSANA ZABUZHKO (Ucraina)

Poetă, eseistă, critic literar, prozatoare, traducătoare, Oksana Zabuzhko s-a născut în anul 1960 la Kiev. A absolvit Departamentul de Filosofie al Universităţii Taras Şevcenko din Kiev (1982). Şi-a luat în anul 1987 doctoratul în filosofia artelor; bursier Fulbright (1994) şi MacArthur (2002). Este vicepreşedintă a P.E.N. Clubului din Ucraina. Opera sa literară a fost distinsă cu importante premii naţionale şi internaţionale, printre care menţionăm Premiul pentru Poezie al Fundaţiei pentru Angajare Globală. A publicat volumele de eseuri Cronicile lui Fortinbras, Editura Fact, Kiev, 1999; Reportaj din anul 2000, Editura Fact, Kiev, 2001, precum şi culegerile de critică literară Filosofia ideii ucrainene în context ucrainean: perioada Ivan Franko, Editura Osnovi, Kiev, 2002, 2003, şi Mitul lui Şevcenko despre Ucraina: spre o verificare filosofică, Editura Fact, Kiev, 1999, 2001. Volumul de proză Cercetare privind sexualitatea ucraineană (Editura Zhoda, Kiev, 1996, şi Editura Fact, Kiev, 1998, 2000, 2001, 2002, 2003 şi 2004) a însemnat un adevărat best-seller naţional, fiind tradus în cehă, maghiară, rusă, poloneză, italiană şi engleză. A mai publicat volumele de proză scurtă şi nuvelele O, soră, sora mea, Editura Fact, Kiev, 2003, şi Proză aleasă, Editura Akta, Kharkiv, 2004. Selecţii din lirica sa au apărut în peste 10 limbi. Bibliografie lirică: Brumă de mai, Kiev, 1985; Dirijorul ultimei lumânări, Kiev, 1990; Autostop, Kiev, 1994; Un regat al statuilor căzute (în engleză), Wellspring, Toronto, 1996; Noua lege a lui Arhimede: poezii alese, 1980-1998, Khrakiv, 2000.

A Definition of Poetry

I know I will die a difficult death -
Like anyone who loves the precise music of her own body,
Who knows how to force it through the gaps in fear
As through the needle’s eye,
Who dances a lifetime with the body - every move
Of shoulders, back, and thighs
Shimmering with mystery, like a Sanskrit word,
Muscles playing under the skin
Like fish in a nocturnal pool.
Thank you, Lord, for giving us bodies.
When I die, tell the roofers
To take down the rafters and ceiling
(They say ma great-grandfather, a sorcerer, finally got
out this way.)
When my body softens with moisture,
The bloated soul, dark and bulging,
Will strain
Like a blue vein in a boiled egg white,
And the body will ripple with spasms,
Like the blanket a sick man wrestles off
Because it’s hot,
And the soul will rise to break through
The press of flesh, curse of gravity -
The Cosmos
Above the black well of the room
Will suck on its galactic tube,
Heaven breaking in a blistering starfall,
And draw he soul up, trembling like a sheet of paper -
My young soul -
The color of wet grass -
To freedom - then
„Stop!“ it screams, escaping,
On the dazzling borderline
Between two worlds -
Stop, wait.
My God. At last.
Look, here’s where poetry comes from.

Fingers twitching for the ballpoint,
Growing cold, becoming not mine.

(Translated by Michael M. Naydan and Askold Melnyczuk)

O definiţie a poeziei

Ştiu că voi muri de o moarte năprasnică -
Asemenea celui care iubeşte muzica precisă a propriului trup,
Care ştie să-l împingă prin golurile fricii
Ca prin urechile acului,
Care de-o viaţă dansează cu trupul - fiecare mişcare
De umeri, de jale, de coapse
Fremătând de mister, ca un cuvânt sanscrit -
Muşchii îmi joacă sub piele
Ca peştii într-un iezer nocturn.
Mulţumescu-ţi, Doamne, că ne-ai dat trupuri.
Când voi muri, spune lucrătorilor care repară acoperişul
Să dea jos căpriorii şi tavanul
(Se zice că străbunicul meu, vrăjitorul, astfel s-a
făcut nevăzut în cele din urmă.)
Când trupul meu se înmoaie de umezeală,
Sufletul, ghiftuit, neguros şi umflat,
Se va prelinge
Ca o venă albastră dintr-un albuş de ou fiert,
Iar trupul se va undui de spasme,
Asemenea păturii în care bolnavul se zbate
Fiindcă ea este fierbinte,
Iar sufletul se va înălţa pentru a străpunge
Apăsarea cărnii, blestemul gravitaţiei -
Cosmosul
Deasupra izvorului întunecat al odăii
Va suge prin tubu-i galactic,
Cerul se va sparge într-o spuzeală de ploaie stelară
Şi-mi va trage în sus sufletul tremurător ca hârtia -
Tânărul meu suflet
De culoarea ierbii umede -
Spre libertate - apoi
„Stai!“, ţipă el evadând
Pe linia orbitoare a hotarului
Dintre două lumi -
Opreşte-te, aşteaptă.
Dumnezeule. În sfârşit.
Iată de unde vine poezia.

Degetele mi se chircesc pe creion,
Devin reci de parcă nu sunt ale mele.

IOAN ŢEPELEA (România)

Poet, eseist, istoric, profesor, editor, Ioan Ţepelea s-a născut la 3 iunie 1949, la Oradea. Timp de mai bine de 30 de ani a lucrat în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În prezent este conferenţiar universitar, doctor în istorie la Universitatea din Oradea. Este membru fondator şi preşedinte executiv al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA) din Oradea şi membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (ARA). Conduce Editura Cogito şi revistele UNU, Aurora şi Aletheia. A iniţiat şi organizat mai multe ediţii ale Festivalului Internaţional de Poezie şi ale Salonului Internaţional de Carte de la Oradea. Din 2001, acestora li s-a adăugat şi Salonul Internaţional al Publicaţiilor Literare. Este prezent în diferite antologii apărute în ţară şi străinătate. A publicat şi alte cărţi, în special de istorie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Academiei Internaţionale Orient-Occident (Curtea de Argeş). Bibliografie lirică (selectiv): Miresmele fulgerului, 1989; Naufragiu în limita bunului simţ, 1991; Poverile din oglindă, 1992; Îndreptăţit la căderea în gol, 1996; Trup rătăcind printre părţi de vorbire, 1994; Quelque part en Normandie, 1997; Prolegomene în lăuntrul iluziei, 2000, etc.

Sarcofag cu poeţi

In memoriam Mihai Ursachi

Maşinăria aceasta porneşte singură
de când ne-am născut prima dată
şi tot de atunci focul
ce arde în burta vieţii e purtat
de poeţi. Drept mărturie că existăm
de pe vremea când zeii n-aveau nume
şi morţii n-aveau moarte. Şi Timat
era mama cea dulce a noastră şi Tatăl ni-era
Viaţa neîncepută-n natură şi astăzi
bolnavă de linişte şi de-o nemăsurată prostie

şi ce frumoasă e viaţa. Şi ce bătrână
poate fi moartea. Viaţa aceasta şi
moartea aceasta atât de bătrână a noastră!

Un sarcofag cu poeţi am numi-o
de-am şti cât de sinceri cu noi putem să murim.

LANA DERKAÇ (Croaţia)

Poetă, prozatoare, dramaturg, eseistă, Lana Derkaç s-a născut la 22 iunie 1969 în oraşul Pozega. A absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea din Zagreb. A publicat poezie, proză şi eseuri în ziare şi reviste literare importante croate şi străine, precum Zarez, Hrvatsko slovo, Vecernij list, Glas Slavonije, Forum, Quorum, Republica, Plima, Knizevna revija, Godina, Libra, The Bridge, Osbit (Bosnia şi Herţegovina), Vision (S.U.A.), Texty (Republica Cehă), Jacket Magazine (Australia) etc. A participat la diferite evenimente literare din Croaţia şi din străinătate, precum Zilele Josip şi Ivan Kozarac, Calea de Argint, Croaţia Rediviva, Zilele de poezie de la Drenovci, Zilele Dobrisa Cesaric, Festivalul de Poezie de la Zagreb, Festivalul Internaţional de Poezie de la Struga (R. Macedonia) etc. Poeziile sale au participat la Babilonul poetic (proiect al U.N.E.S.C.O., Roma) şi la Ploaie de poeme la Dubrovnik (proiect mixt Chile-Croaţia). Selecţii din lirica sa au apărut în limbile engleză, maghiară, cehă, macedoneană, germană şi spaniolă. Volumul său de versuri Senin cu umbre (1999) a fost distins cu premiile Zdravko Pucak şi Duhovnog hrasca. Este membră a Asociaţiei Scriitorilor din Croaţia şi preşedintă a Filialei Slavonia-Baranja-Srem. Bibliografie: Cruci la margine de drum, Editura Privlacica, Vincovici, 1995; Ascunziş pentru umbre, Editura Meandar, Zagreb, 1996; Eva din cutia poştală, Editura Meandar, Zagreb, 1997; Senin cu umbre, Editura Matica hrvatska, Karlovac, 1999; Resemnare (dramă), Editura Meandar, Zagreb, 2000; Ascultând îngerii (proză), Editura Meandar, Zagreb, 2003, etc.